Isaak a avut toată viața lui noroc. Un credincios ar spune: normal, din moment ce l-a avut pe Dumnezeu alături tot timpul. În primul rând, era gata-gata să nu se nască. Știm că tatăl lui, Abraham, a avut copii și înaintea lui, și după, deci promisiunea cu „sămânța" se împlinea oricum. Dar Dumnezeu își pusese în cap să îi dovedească Sarei că ea, și nu altcineva, va fi Mama unei Mulțimi. În al doilea rând, știind prea bine ce avea să se întâmple, la pus (am zice noi, azi, „de ochii lumii”) pe Abraham să își dovedească credința. Chiar dacă șansele ca Isaak sa moară pe altar erau minime, cum s-ar zice, Abraham a trecut testul. Și „sămânța” din Isaak a sporit...